Citeam zilele trecute o listă de regrete pe care le au oamenii pe patul de moarte. Mai întâi m-am gândit că n-are nici un rost să regreţi ceva, pentru că dacă ai fi putut acţiona altfel în momentul respectiv ai fi făcut-o – nu-i aşa? Mai bine îţi asumi şi asta e.

Pe de altă parte, suntem şi încurajaţi să ne comportăm altfel decât am dori, prin felul în care suntem crescuţi în societatea asta a noastră. Tot timpul „trebuie să” ceva, orice ne vine să facem, apare cel puţin o regulă care ne taie calea.

Din fericire, din ce în ce mai multe libertăţi îşi cer drepturile – unele nu dintre cele mai benefice din păcate, dar chiar şi aşa. Trăim într-o asemenea învolburare de valori încât începem să facem o regulă din a pune la îndoială că mai e ceva ce trebuie făcut.

Aşa că m-am trezit şi eu să constat că autenticitatea ar trebui să devină – era să spun „a doua noastră natură”, în ce hal ne-am alienat! – natura noastră reală, pe care să nu ne fie teamă să o exprimăm.

Există şi avantaje în a fi conform cu majoritatea, nu neg. Nu te stresează ce crede lumea despre tine, pentru că ştii că ai făcut tot ce şi-ar fi putut dori. Deşi nici atunci nu poţi fi sigur că nu va găsi ceva de boscorodit.

Aşa că mai bine îţi vezi de treaba ta şi eşti tu însuţi, chiar ... Detalii... »